Photo: Boyana Gelova (Chernomorets Burgas)
Galleries: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23
Videos:
Part 1
Part 2
Perla Dunării
În a doua
jumătate a lunii octombrie 2013, am fost prezent la Ruse, în Bulgaria. Dar nu pentru
a-mi înmatricula mașina (sic!). Orașul dunărean, înfrățit cu Giurgiu, a găzduit,
în perioada 19-20 octombrie 2013, a 5-a ediţie a Festivalului internațional de
gimnastică ritmică și artistică „Perla Dunării”.
Fix în aceleași zile, Silvia Miteva, multiplă medaliată europeană și
mondială, finalistă olimpică la Londra în 2012, evolua în ultimul concurs al
carierei sale, respectiv finala Grand Prix-ului de gimnastică ritmică de la
Berlin. La ultimul obiect din acel concurs, panglica, după nenumărate finale,
clasări de frunte, bronzuri și arginturi, realizate de-a lungul anilor, Silvia
cucerea, în fine, primul său aur într-un concurs de elită internațional.
Pe
când Silvia săruta covorul de concurs
din Berlin și își anunța, cu lacrimi în
ochi, retragerea, în orașul ei natal, Ruse, câteva zeci de fetițe și băeței
făceau primi pași hotărâți pe urmele ei, pe drumul greu, dar și frumos al
gimnasticii la vârf. Festivalul întrunea, în sala ”Dunav” din Ruse, sportive cu
vârste între 6-14 ani, care se întreceau la gimnastică ritmică, și sportivi cu
vârste între 8-16 ani, ce concurau la 4 aparate specifice gimasticii artistice,
respectiv cal cu mânere, inele, bară fixă și paralele. Mama și antrenoarea
Silviei, Silvia Divcheva-Miteva, coordona jurizarea concursului la ritmică, în
timp ce tatăl Silviei, antrenor al
lotului național al Bulgariei de gimnastică artistică băieți și președinte al clubului local de gimnastică,
”AKRO Ruse”, Dimitar Mitev, ”patrona” întrecerea băieților de la gimnastică artistică.
La ritmică, a fost un trial Bulgaria-Moldova (Chișinău)-Anglia (South Essex),
în timp ce, la băieți, au evoluat sportivi de la mai multe cluburi din Bulgaria,
dar și – surpriză – din România, de la Dinamo București, și Serbia, de la
Partizan Kostolac (Kostolac fiind un mic oraș sârbesc în apropierea graniței cu
România, ce poartă – conform Wikipedia - și denumirea românească ”Caștelu”, dar
care a fost odinioară, pe vremea Imperiului Roman, capitala provinciei romane Moesia Superior).
Închisă paranteza
fiind, fetivalul s-a desfășurat pe parcursul a două zile, în care grația,
frumusețea, dexteritatea în mânuirea obiectelor și simțul muzical al fetelor de la gimnastică ritmică, s-au
combinat cu acrobatica și echilibrul băieților de la gimnastică artistică. S-au
întocmit, în finalul fiecărei reuniuni, clasamente pe individual compus și pe
obiecte, respectiv aparate, corespunzătoare categoriilor de vârstă ale concurenților,
s-au acordat medalii și diplome.
Gimnaștii ”noștri” de la Dinamo au reușit
clasări onorante în compania de concurs
a numeroșilor sportivi - câștigători - reprezentând cluburi de pe teritoriul
întregii Bulgarii și a ”partizanilor” sârbi mult mai puțin numeroși, dar nu
lipsiți de valoare și combativitate.
Prietenul meu, pasionat operator video voluntar, originar
din Basarabia, a simțit sentimentul
mândriei patriotice la evoluțiile entuziasmante ale gimnastelor din Republica
Moldova, ce au reușit să își adjudece, la categoriile de vârstă la care au
participat, aur și argint (6-8 ani și 8-10 ani, devansând reprezentantele
gazdelor), precum și un bronz la sub 6 ani (dar ce fată de aur!). Nu
s-au afișat sau comunicat în vreun alt fel note la finalul evoluțiilor, ceea
ce, cred, corespunde atmosferei pe care organizatorii au dorit probabil să o
insufle prin intitularea manifestării drept ”festival”, și nu concurs,
competiție sau cupă. AKRO Ruse dă posibilitatea sportivilor proprii să evolueze,
în condiții de concurs, în compania, și nu neapărat împotriva, unor colegi din
Bulgaria, precum și din alte țări.
Tribunele sălii ”Dunav” sunt încăpătoare,
estimez pe la 1000 de locuri capacitatea. Au fost pline într-o proporție de
circa 70 la sută și entuziaste într-una de 100 la sută. Intrarea - liberă, la
fel ca la concursurile de gimnastică, fie artistică, fie ritmică, din România.
Pe lângă ”the usual suspects” la
manifestările de gen (concurenți, antrenori, rude), îmi place să cred că am
remarcat și prezența unui număr relativ consistent de „cetățeni”, interesați de
spectacolul gimnasticii.
În incinta complexului ”Dunav”, în paralel cu
festivalul de gimnastică, mulţi copii şi tineri îşi „vedeau” de sporturile lor,
cum ar fi baschetul sau chiar tirul cu arcul. Pe terenul de lângă complex, se
desfăşura un meci de fotbal în toată regula, cu arbitrii, antrenori gesticulând
şi tot tacâmul. Cineva dezafectase tabela, iar băncile tribunelor fuseseră
luate ca amintire sau pentru foc de către poate acelaşi cineva cu cel puţin 20
de ani în urmă, fiindcă suporţii de fier erau profund ruginiţi. Cei fix 3
spectatori ocazionali se bucurau de o zi frumoasă de octombrie pe inelul de
beton din susul tribunelor.
După festival, am desăvârșit ”Ruse City Break”-ul
gimnastic printr-o plimbare prin oraș. Până pe la 1918, Ruse era al doilea oraș
ca mărime al Bulgariei, după Plovdiv, acum e pe locul 5 cu circa 149.000 de
locuitori. Centrul „municipiului” Ruse păstrează spiritul central european şi
arhitectura neo-barocă imprimate pe la sfârşitul secolului al XIX-lea odată
cu dobândirea independenţei Bulgariei
faţă de otomani.
E fascinant să te plimbi prin vasta zonă pietonală, să admiri
frumuseţile arhitecturale ce i-au adus, cândva, „nickname”-ul de „Mica Vienă”
sau „Perla Dunării” şi poate chiar să adăstezi la una din numeroasele şi
populatele terase, la o bere „Kamenitza”. La anul o fac! La ediţia a 6-a a
Festivalului internaţional „Perla Dunării”!
No comments:
Post a Comment